RILURY

straniu...horror...sau tarot?!?!?!

2009-06-18T04:21:00.000-07:00

stand astazi pe balcon la o barfa cu bunicuta imi povestea ca atunci cand a avut vreo 16 ani, a venit in vizita la ei o matusa ce dadea in carti.strabunicul meu , bolnav de pe frontul de razboi a zis mai in gluma mai in serios sa i se dea in carti!zis si facut doar ca vestile nu erau prea bune...un mare necaz se va aduna pe casa lui...cu popa si cu omul legii...problema mare dar si o mostenire.strabunicul se gandea ca va muri...ca fiind bolnav...mnoo...dar nu...nu era vorba despre el.dupa vreo 3 saptamani au venit in vizita ceva rude..sot si sotie...amandoi oameni frumosi(nu stiu eu ca nu i-am cunoscut...asa zice dorina) dar el o tot insela pe ea.ea s-a cam saturat si l-a avertizat ca daca nu se potoleste il omoara.in curtea casei parintesti a bunicii mele..cu ea de fata...a inceput cearta...intre cei 2 soti.sotia nu a mai rezistat si a luat un briceag si i-a taiat gatul barbatului ei..."aproape l-a decapitat"...muuult sange, dorina speriata,tatal ei s-a dus la sotia criminala..ce-ai facut tu femeie?de ce l-ai omorat?dar sotia nimic...a ridicat briceagul si si-a taiat gatul...s-a sinucis si a ucis din prea multa iubire si gelozie...tot ce avea ea i-a ramas mostenire bunicii mele.
intrebarea mea(intrebarile sunt) este: acea matusa ghicitoare in carti...cum de a prevazut acest necaz?sa ii fii aratat niste carti aceste lucruri oribile??sa credem in supranatural?paranormal?

2009-06-18T04:16:00.000-07:00

am iesit cu frumu la plimbare si a vazut o pisica...siameza...vagaboanda...puisor de vreo 3 luni...oare sa i-o duc dorinei???nu cred ca mai vrea...dar merg si o intreb si ma intorc in caz ca va vrea...din pacate bunica mea nu mai vrea sa se mai implice sentimental cu inca o pisica ptr "o doare prea tare sufletu cand o pierde".pacat!mai salvam una!

salvatoarea de animale

2009-06-17T13:41:00.000-07:00

cand eram micuta vroiam ca toate animalele sa traiasca si sa fie fericite.expeditia mea de salvare a animalelor a inceput cu o vrabie,de fapt.am gasit-o...mica...nu stia sa zboare...si bineinteles am luat-o repede si fuga cu ea la dorina(scumpa mea bunica).a inceput discutia...io o tin!da tu copila intelege ca nu avem unde!nuuuu io o tin in cutie!da o tin!!!si cum sa rezisti unei copilute cu inima atat de mare?!?!mnooo...tine-o!eram deja pe usa sa merg la magazine sa caut cutie.am gasit si am facut culcusul vrabiei!nu stiu cum reusea pitica de in fiecare noapte iesea din cutie si dimineata o cautam disperata pe sub toate dulapurile,scaunele pana dadeam de ea.prima mea misiune de salvare a esuat!vrabiutia mea a murit! :(( am strigat repede la deea...deeeeeaaaaa, a muuurit!hai sa o ingropam!am pornit amandoua suparate cu vrabia in cutie sa ii cautam locul de veci.am ingropat-o, i-am facut o cruce din 2 bete si iam agatat pe cruce o panglica patriotica: tricolorul!de mica cica mi-am stiut "trei culori"!
la 11 ani alergand cu fetele pe langa gunoaie....o vad....PISICA!

era de aceste dimensiuni!iooooi...deeeeaaaa uiteee matzaaaa!ioooi ce frumoasa...ioooi ce mica....am luat0o intr-o mana si fuga la dorina!mamaaaaa o tineeeem?!?!?tu dunia ca e mica,ca nu lipaie,ca nu are cine sa-i dea sa manance....da io ce-s aici???ziceam eu tare bulversata!o tineeeem?!?!?!cam asa aveam si io ochii...:))....o tinem...(dorina in gandul ei...moare matza ca nu se trezeste copila sa-i dea sa manance lapte cu lingurita)...iaca-ta ca m-am trezit zi de zi pana matza a crescut si lipaia singura laptele!a trecut un an...au trecut 2...au trecut 5...cami a mea educata de dorina facea treburile pe balcon si nu iesea afara...au trecut 11 ani...iar acum cami nu mai e!s-a intins sa doarma pe balustrada balconului si a cazut!s-a speriat probabil de ceva si a fugit!dorina e tare suparata!si eu la fel!a fost proiectul meu reusit!ma rog doar ca sa o fi luat careva si sa nu fii murit de foame si de sete!
camelutza te iubim si ne e dor de tine...oriunde ai fii o sa fii mereu in inimile noastre!

iubiti si animalele!sunt suflete ca si noi!

trimisa de verisorica mea iulia

2009-06-16T06:48:00.000-07:00

prelucrata de iulia

2009-06-16T06:43:00.000-07:00

iulia si eu
facem parte din acelasi clan Mija!

frumusetea mea...

2009-06-16T06:36:00.000-07:00

singurul lucru care ne deosebeste de animale este ca noi,oamenii,putem vorbi...animalele sunt capabile sa ofere mai multa dragoste decat un om,sunt in stare sa isi creasca si sa isi protejeze puii mai bine decat un om...si nu in ultimul rand nu si-ar uita niciodata puii...mereu ii are in inima lui...animalele ar trebui sa ne predea niste lectii de viata....

te iubesc , Frumu!

calatorie...

2009-06-16T05:22:00.000-07:00

deeeci....aseara m-a trasnit o idee...hmmm..maine plec la medias!da...da...DA plec.mancare gatita de bunica...si gogosi de la marta...hm?!?!..da clar plec.si uite asa azi dimineata mi-am luat frumusel laptopu si niste hainute (ca doar e vara si nu mai trebuie haine) si am plecat spre gara...aveam in gand o legatura de tren buna...dar cam riscanta...10 minute intre trenuri la arad...dar na...pretu era bun...un personal si un rapid...sa risc sa nu risc???!!!am riscat...pana la gara.ajunsa acolo la ghiseul ala in a carui sticla cam trebe sa urli ca sa te auda "biletaru"...ii cer : pana la medias..prin arad..cu reducere (ca doar nu degaba is studenta).biletaru ma intreaba: cu acceleratu pana la arad? hmm...10 minute...cam riscant...dar...da cu acceleratu raspund io.imi intinde biletaru biletu :)) si zice 33,50lei.hmm...acceptabil.buuun!iau eu acceleratul(sageata albastra...)cam incomod ce-i drept..dar ajunge repede si prind rapidu...
ajung in arad(urata gara) si ma duc sa ma uit pe panou...bineinteles rapidul meu avea intarziere 25 minute...asa se intampla mereu...buuun...ce fac?!?!?ma invart io prin gara aia urata...stau...mai stau un pic...iara stau...apare si trenu meu in peisaj dar bineinteles ca doamne de vorbeste la portavocea aia :P nu anunta numerotarea vagoanelor...io avand 431...ma benoclez io pe un vagon...si bineinteles vagonul meu era ultimu...cu ocazia asta am facut si alergarea de dimineata!
am urcat...mi-am gasit frumos locul...am scos Mac-ul din rucsac...din husa...am scos toata cablaria si da-i sa intru repede pe net ca sa am semnal la Orange-ul meu...wooow...merge netu prin balariile astea...prin satele astea care nu au nume...cel putin ptr mine...am zis sa ma si pozez in acest tren "cu priza" si se vede mai sus ce a iesit...mai am ceva timp pana aung la medias...sa jucam un tenis online :D
calatorie placuta mie...abia astept mancarica cea buna!

...daca...

2009-05-31T12:47:00.000-07:00

oare daca mi-ai auzi vocea peste un mileniu...ai recunaste-o?daca mi-ai simti atingere ai stii ca sunt eu?daca mi-ai simti parfumul...ai stii ca e al meu?daca ne-am intalni intr-o viata viitoare m-ai recunoaste?m-ai iubi la fel de mult?sau ai trece pe langa mine ca pe langa o persoana necunoscuta?daca intr-o viata anterioara ne-am cunoscut si am trait sentimente intense...in viata asta te iubesc mai mult decat in cea anterioara ai fi in stare sa ma iubesti mai mult in viata viitoare?ai putea sa ma atingi mai tandru, sa ma saruti mai apasat , sa comunicam din priviri? daca maine te-as pierde as fi un suflet ratacit in aceasta lume si as trai doar ca sa imi amintesc iubirea ta,atingerea,vocea si zambetul tau...as trai din amintiri...ele m-ar hrani si m-ar mai face sa respir inca odata...si ar ramane speranta ca te voi reintalni in viata viitoare...si vom fi ca la inceput...aceiasi fiori...aceleasi trairi ...aceeasi iubire pura si profunda...acelasi vis comun si aceleasi preferinte...aceasi casuta si gardulet alb...si mereu aceasi fetita fara nume...vom avea oare aceleasi idealuri?vom spera pentru aceleasi lucruri?daca acum te simt printr-o simpla melodie...traiesc prin tine si respir in acelasi timp cu tine...ne bat inimile impreuna...in viata viitoare vom trai mai intens, mai pur?
te iubesc

2009-05-30T08:34:00.001-07:00

de ce impartim? impartim oare ca sa ajutam? impartim ca sa ne bagam in seama? impartim ca sa ne laudam ce avem noi si altii nu? ce inseamna a imparti? a ajuta pe cineva cu jumatatea unui bun de-al tau? impartim ca sa avem mai multi prieteni? sau impartim ca sa nu fim considerati egoisti? dar de ce impartim mancarea? ca sa ajutam o persoana flamanda? sau ca ne simtim superiori? ca sa ne fie persoana apoi datoare? cum e posibil sa nu fii altruist cand te gandesti ca mii de oameni nu au ce manca, nu au ce purta, nu au ce bea? trebuie sa ajutam pentru ca s-ar putea sa avem noi insine nevoie de ajutor si toata lumea sa ne intoarca spatele.haideti sa fim o singura zi putin mai buni si sa ajutam...vom fi ajutati la randul nostru cand vom avea nevoie...ajutati o batranica sa coboare din autobuz, ajutati o persoana care a cazut sa se ridice, ajutati un copil sa cunoasca lumea...daca intro singura zi am zambi cu totii si am uita pentru o zi de probleme sunt convinsa ca atunci si soarele va straluci mai tare, si stelele vor parea mai luminoase, si pamantul va fi mai primitiv...haideti sa zambim toti odata si sa ne gandim la lucruri frumoase: parintii la copii, copii la jucarii, batranii la nepoti...

ploaia

2009-05-28T12:35:00.000-07:00

Am observat ca atunci cand ploua...toata lumea se ascunde...de la cei mai mici la cei mai mari...oare de ce cand ploua ma intristez? imi amintesc cum alergam desculta prin ploaie in spatele blocului de la Medias,cu fetele mele,si eram ude din cap pana in picioare...:)acele vremuri s-au dus...daca as alerga acum as fi considerata putin nebuna...nu mai pot face unele lucruri cu acea naivitate si incantare ca in copilarie...ma gandesc mereu la departari...la prietenii mei...De fiecare data cand ploua simt nevoia sa plang ... probabil in tandem cu cerul...ma gandesc ca cineva drag mie si pierdut de mult sufera...bunicul meu...care mi-a indrumat primii pasi in viata...care imi accepta greselile cu zambetul pe buze...si care mult prea devreme a plecat dintre noi...spre un loc mai bun...oare in viata de apoi il voi reintalni?as vrea acum sa pot sa ii vorbesc...sa ii marturisesc...sa il intreb cum sa fac...sa ma asculte si sa imi dea un sfat...doar de ar putea...
Of cat as vrea sa te revad tata sa te mai strang un pic in brate...sa fiu nepoata ta preferata...si singura...

IMI ESTE DOR DE TINE!vei fi mereu in inima mea!

MAMICA MEA!

2009-05-27T13:20:00.001-07:00

"O femeie puternica are sentimente profunde si iubeste fara teama.Lacrimile ei curg cu prisosinta, dar tot astfel ea zambeste.O femeie puternica este in acelasi timp sensibila si autoritara.Ea este rationala si sentimentala.O femeie puternica trebuie pretuita pentru ca este o adevarata comoara."

TE IUBESC MULT,MAMA MEA!

Timpul

2009-05-24T07:52:00.001-07:00

Timpul...ne schimba prea mult...cat as vrea acum ca singurele mele griji sa fie sa ajung cat mai repede acasa sa ma pot juca...sau sa ma uit la desene...Dar au trecut acele vremuri...Nu mai pot privi lumea cu acei ochi nevinovati,fara sa stiu daca fac rau ...daca fac bine...sa ma pot cuibari in bratele mamei si sa ma simt in siguranta...cica acum sunt adult...
Anii au trecut atat de repede...acum apar griji, probleme, sacrificii...dureri, tristeti, dezamagiri!
"unde esti copilarie?"

PARFUMUL EI

2009-05-24T05:45:00.000-07:00

"Baiat intalneste fata.Se indragostesc irational.Se iubesc iubindu-se,se iubesc urandu-se.Delir, muzica, lume rasturnata, cercul intrebarilor niciodata puse. EA plange, EA pleaca.EL ramane, EL nu plange.Dar se prabusise in propriul cantec.Nu mai exista nimic in afara acelei camere, cu lumanarile rosii, prafuite, din colt, cu chitara rezemata de perete, cu lumina demonica a acelei dimineti tarzii, nascuta din cortegiile pierdute de ingeri gri venind prin cerul ferestrei. Afara, povestile lumii curgeau absolut, fara sa-i raspunda vreun moment la intrebarea care il locuia, absurd si chinuitor, de cand EA plecase: de ce O iubeste? In fiecare dimineata ii explica EI si isi explica siesi felurile in care il raneste. EA il asculta trista, fara sa mai aiba puterea sa ii raspunda la randu-i, felurile in care EL o raneste pe EA, pentru ca EL stia toate astea. Isi faceau rau unul altuia, dar traiau unul prin altul.Se intalnisera ciudat, stiau ca "nu fac parte din aceeasi lume".Nu aveau prea multe in comun, dar sufletele li se atinsesera in momentul primei priviri si de atunci ramasesera suspendate intr-o ingemanare pe jumatate ratata. Era mai mult decat atractie, era DESTIN. Ei doi aveau miezul comun al celor care stiu sa zboare, numai ca nu puteau fi impreuna decat in zbor. Iar EL statea acum pe pervazul ferestrei, cu spatele la lumea de afara, fumand si privind in nestire tablia goala a mesei din mijlocul incaperii, ca si cand toate vietile lui anterioare si viitoare s-ar fi strans acolo, in mijlocu camerei care miroase a carti, cafea, tacere si tigari, si a EA. Respira lent, dureros, vrand parca, inconstient, sa cuprinda cu narile, cu creierul, cu toata fiinta LUI acel miros, aceea incapere, acel spatiu care o cuprinsese pe EA.Numai idee de "EA" i se refuza, iar EL se renega intr-o implorare recurenta care il lasa pustiu. Oare era ceva de inteles in toata apropierea asta dintre doi oameni, oare era ceva de cautat in tot ce simtea, in tot ce stia? Incercase sa nu simta, incercase sa inteleaga totul, sa traiasca fara sa vrea ceva, cu pretul oricarui sacrificiu. O intalnise pe EA si crezuse ca O poate sacrifica si pe EA in lupta aceasta a LUI cu sine. Isi mai aprinse o tigara, respira adanc...
Prima oara cand s-au privit, ochii LUI, ochii EI, mana LUI, mana EI...Apoi au vorbit: isi impleteau voluptos cuvintele, stand unul langa altul, fara sa se atinga, in valuri aproape palpabile de energie...vocea EI...mirosul EI...Mirosul EI il inconjura ca un cantec venit din alta lume, un cantec pe strune de fum si plecari viitoare, de vara tarzie a unor ganduri prea repezi, cu miezul alb al amintirilor neintamplate. Din acel moment EL s-a simtit in fiecare clipa ca un orb ce viseaza misterul luminii, pe drumul presarat cu irisi ai dorului impietrit in freamat incert, intr-un zbor al carui cer e EA. EA era acolo, in gandurile LUI, in pielea, in parul LUI, in casa LUI, in angoasele, in sperantele si in viata LUI. Tragea din tigara, ritmic si lent. In timpul acesta, intr-o revelatie blanda, creierul i se umplea trepate de EA. Ii simtea parfumul venit de nicaieri sau poate din adancul LUI. Sau poate ca devenise una cu EA. Pentru ca EA era totul. Nu numai pentru EL, ci pur si simplu totul. Nu intelegea de ce si nici nu vroia sa inteleaga, pentru ca in acelasi timp EA era una cu EL. Da, ce aveau ei statuse dintotdeauna sub semnul paradoxului, se regasise in haurile proprii, pe drumul parcurs spre absolutul fiecaruia, iar impreuna erau TOTUL. Si nimic din toate astea nu era cerebral. Era traire, era locul in care absolutul devenea tangibil, in care, cautandu-se pe sine o gasea pe EA, iar si iar. In fiinta LUI, EA, care plecase, avea acum forma acelui parfum care ramasese. Avea forma infinitului..."

2009-05-23T13:33:00.000-07:00

Just me!